Hartuiala
Suciu nu s-a oprit la postarea unei poze de doi lei, facuta acum 5-6 ani si pescuita de pe web. El si cu ALS, secondati de o fiinta labila, Mewsette, nu s-au multumit cu mistouri de dupa bloc, ci au inceput sa comenteze natang despre CV-ul meu, comentarii acum sterse (de ce?!). Nu stiam ca ALS e un aficionado al glumitelor fine produse de cei cu facultatea pe puncte.
Au si inventat un anume “D.M.” pe care l-au pus drept cainele de paza comunistoid la stana lor.
Cred ca am fost clar in postul anterior: D.M. nu exista. Sunt suficiente motive ca sa arat cu degetul spre Suciu, dar acesta nu a fost singur in demersul sau, ci ajutat si incurajat pe fata de catre ALS.
Hartuirea nu este numai cea sexuala, asa cum scrie in codul penal romanesc inca in vigoare, ci imbraca multe forme. Stocarea pe blogul propriu a datelor personale, publicarea lor cu intentia de a face rau (fizic, psihic, social etc.) este tot hartuiala. Cum am mai scris, nici Leo si nici Suciu nu sunt la prima actiune de acest gen. Au inceput din 2008-2009, nu are rost sa reluam temele. Numai ca nu li s-a intamplat nimic, asa ca au devenit din ce in ce mai curajosi. Asa ca au ajuns sa puna nume, adrese, poze, orice, numai ca sa tarasca prin noroi. Si mai ales sa sperie pe cei care au o parere diferita de a lor – voi discuta despre asta mai incolo.
Cu mine nu s-au multumit cu marea dezvaluire a numelui, ci au folosit intregul arsenal al hartuirii: copierea unor informatii publice, amenintari cu telefoane, sugestii “inteligente” si alte porcarii. Pe scurt, amandoi sunt niste hartuitori ordinari, exact cum sunt descrisi in literatura.
M-am gandit suficient de mult la acest post – ar fi foarte multe de scris incat s-ar face un intreg blog, numai ca nu are sens. Postez aici si acum doar ce mai exista inca pe blogul lui Suciu. Vreau ca pagina cu aceste amenintari si hartuieli sa fie separata de blog, e prea infecta. Dar daca-i nevoie, voi pune si versiunea HTML. Exista si o versiune mai veche a ceea ce s-a postat la Suciu, deja tradus in engleza si notarizat.
Nu voi comenta aici si acum acest PDF, asta ar si vrea cei Suciu & ALS – sa ma dezvinovatesc, sa argumentez. Conteaza ca este un caz clasic de hartuiala, scris cu picioarele (Leo, ar trebui sa il meditezi pe Suciu). Cei doi intra in categoria de cyberstalkers, iar amanuntele se pot rezolva prin comentarii ulterioare la acest post. Doar recititi postul anterior si vedeti cu ochii vostri cum Suciu si ALS se dau singuri de gol in privinta lui D.M.
“D.M.” practic a luat informatie de pe blogul lui Stefan (il rog pe acesta sa nu stearga nimic) si ce a mai crezut el ca poate fi “periculos” pentru mine din informatia publica (urletele cu “2013″). “2013″ il voi discuta mai pe larg in “Concluzii”.
Leo continua cu imprecatiile. Astazi, in premiera, sunt sifilitic si oligofren-schizofren. Nu conteaza ca nimic din ceea ce scrie nu are niciun sens. Conteaza ca sunt bannat de pe blogurile “bune” (care or fi alea?). Este fascinant cum acesti indivizi se valideaza pe sine si reciproc.
Serios acum, nici Leo si nici Suciu nu realizeaza pe cine au starnit. Daca Leo si-ar fi facut tema cum se cuvine ar fi stiut pana acum de anumite posturi din 2008. Sau poate stie de ele si doar prefera sa uite, fiind consecvent-programatic cu sine. Sa il intelegem, ego-ul ii este deja prea inflamat ca sa mai dea inapoi cu un micron.
Cine este D.M.?
Ca preambul, sa lamuresc cateva lucruri:
1. Sunt destul de “atipic”. Cand sunt amenintat, nu ma sperii. Nu ma credeti, sunt cel putin 4 persoane care pot confirma lucrul acesta. In particular o anumita fiinta angelica, care doar a ridicat posibilitatea unei amenintari de 2 lei (ca la nevoie ar putea sa ma banneze daca…). Raspunsul meu a fost suficient de dur ca aceasta fiinta sa fie vreme cateva zile “afectata” iar actiunile mele au fost in asa fel incat aceasta fiinta a fost fortata sa ma banneze, pentru ca postam chestii nu prea magulitoare pentru imaginea ei. Leo, stii despre ce vorbesc?
2. Stiu cum merge treaba in Romania, asa ca nu voi fi emotionat daca unii ca Leo vor incepe iar sa crauneasca in public.
3. Partea a doua a perioadei mele de tacere nu a fost, asadar, datorita vreunei frici, ci pentru stabilirea identitatii acelui D.M. Printre alte lucruri.
Sa incep cu concluzia: D.M., cu o probabilitate suficient de mare ca sa scriu in public, este Suciu/ALS, cu accent pe primul.
A. Sa zicem ca nu au fost cei doi, ca a fost un altul, al treilea. Chiar si asa, tot Suciu este responsabil de ce este la el pe glob, caci globul lui este inregistrat pe numele lui la un provider de servicii web. Iar Suciu nu cred ca este foarte constient de cate reguli ale firmei a incalcat.
B. Sa ne ocupam de cei doi. Deci in iulie, un anume D.M. incepe sa posteze ici-colo “mari dezvaluiri” ridicole ale identitatii mele. Nicaieri nu i s-au publicat “dezvaluirile”, in afara de…blogul lui Suciu. Acest D.M. a crezut ca este foarte inteligent cand a folosit un proxy din State.
Wrong! Exact in momentul cand am intrat in “tacere”, am si facut doua lucruri: am aflat adresa de proxy pe care acest D.M. o folosea si am inceput sa monitorizez cum trebuie cateva bloguri. Dar despre astea (dovezile materiale), mai jos.
Dovezile contextuale sunt chiar in acel thread imund de pe blogul lui Suciu: D.M. racneste, ameninta si se hahaie, ALS ii raspunde cu “isuciu”, dupa care incearca sa dreaga busuiocul. Practic avem in acel thread un triunghi D.M.–>als—>suciu. Veti vedea cu ochii vostri despre ce vorbesc cand voi scrie despre hartuiala.
Cand i se spune sa inceteze, Suciu raspunde cu “sa fie lasat [...] in plata domnului?”.
Sa fie lasat de catre cine?
Mai mult si mai nou, Suciu incepe sa stearga unele chestii ale lui D.M., dar lasa altele. Ba chiar si unele comentarii cocosesti ale lui ALS sunt sterse (Leo, nu mai stii sigur cum e cu conectomul?), dar, ciudat, hahaielile de anii ’50 ale lui D.M. sunt lasate.
Si sirul dovezilor contextuale nu se opreste aici – stilul de scris, aceeasi obsesie a majusculelor, tampenia “dezvaluirilor” si mai ales a amenintarilor. Despre acestea din urma, in postul despre hartuiala.
Dar dovezile materiale sunt mai interesante. Cum ziceam, am aflat rapid adresa proxy-ului pe care acest D.M. o folosea. Acest proxy apare pe anumite bloguri in mod compulsiv in primele zile ale hartuielii. Numai ca cel care a folosit acel proxy nu a stiut ca un computer lasa si alte urme decat adresa sa. Urme, care cu un pic de noroc, identifica fara dubii un computer. Ei, aici am fost un pic norocos caci acel proxy era folosit cu o singura si foarte ciudata combinatie de urme, la nesfarsit. Detalii despre aceste urme se vor da cand va fi cazul.
La un moment dat acest proxy a fost inlocuit de…o adresa din Bucuresti aratand aceeasi configuratie a computerului. Si cu un comportament compulsiv. Imi pare rau, nu cred in coincidente.
Dar pana acum avem numai inferente, nu-i asa? Ce lipseste ca sa fim un pic mai siguri? Triangularea. Intr-o zi de august, i se arunca la o nada lui ALS. Acesta nu poate rezista tentatiei si dis-de-dimineata raspunde la Suciu, dupa 15 minute de la citirea acelei nade. In tot acest rastimp, un singur IP a accesat blogul cu nada. Un singur om a citit ce era pe acel blog si un singur om a raspuns. ALS. Naivii nu au realizat ca urmaritorii erau si sunt urmariti.
Aceasta triangulare simpla a fost tot ce a fost nevoie ca sa aflu adresa lui ALS. Restul a fost floare la ureche.
Bun, va veti intreba pe drept cuvant, cine este totusi D.M.? Dupa IP-ul proxyului FDC Servers (cirtexhosting) – proxy folosit de foarte multi troli si aflat pe multe liste negre, care a fost aruncat in atatea parti, cat si dupa configuratia urmelor pe care le-a lasat, D.M. este Suciu. In momentul acesta pot spune cu suficient de multa siguranta ca ii stiu adresa de IP a lui Suciu, RDS-ul sa traiasca si noi pe langa ei. FDC Servers este o companie aflata in State, deci se poate afla foarte simplu cine si ce a accesat in anumite momente.
ALS nu a fost decat, poate, autorul moral. Oricum, este implicat moral in hartuiala. ALS se leaga de la alt provider, are alt IP, alta configuratie de computer.
Inca o data: in logurile pe care le am la dispozitie, exista un singur computer care s-a legat repetat prin acel proxy american si de la RDS, cu o configuratie caracteristica si unica. Acelasi computer a trimis mesajele lui D.M. la unul si la altul, care D.M. este numit isuciu de catre ALS pe blogul lui Suciu.
Toate acestea de mai sus sunt dovezi materiale care pot fi extinse si prin logurile de la FDC Servers. In acest moment nu imi pasa de tumbele publice ale celor doi. In acest moment, greutatea apasa pe Suciu, atat sub forma configuratiei IP-acelasi computer, cat si sub forma blogului si a providerului care i-l gazduieste.
(One of) the most sincere forms of flattery
…este atunci cand cineva te pomeneste in munca sa si scrie cam asa.
Secretul lui Polichinelle
Acest post este primul dintr-o serie pe care sper sa o termin repede, caci vreau sa trec la lucruri cu adevarat interesante. Sa ii spunem seriei…”Avem si noi infamii nostri”.
Numele meu in globonia a fost exact secretul lui Polichinelle. De cand pierd vremea in glob-land, am luat contact cu suficienti blogeri, cu unii dintre ei chiar m-am intalnit. Numai numele celor carora le-am scris cel putin o data pe email, daca ar fi sa le insir aici, ar face un paragraf destul de consistent.
Mai mult, domnul Alex Leo Serban stia care-mi este numele inca din 2008-2009. Direct dar mai ales indirect. Direct, pentru ca am lasat multe semne pe blogul meu privind orasul in care traiesc si cu ceea ce ma ocup irl. Direct, pentru ca un aiurit mi-a scris numele pe blogu-i numai din razbunare gratuita, iar Alex Leo Serban s-a vanturat foarte mult pe acel blog. Sa fie bine primit.
Indirect, pentru ca m-am conversat destul de mult cu “prieteni” comuni, vreti sa vi-i zic? Indirect, pentru ca am ramas prieten cu altii.
Asadar, pe cale de consecinta, practic numai cine nu voia nu imi afla numele. Tot pe cale de consecinta, ALS stia cum ma cheama in buletin, dar a fost atat de aiurit incat pana in ultima secunda mi-a gresit usor prenumele. In final, iarasi pe cale de consecinta, Suciu (scuze, nu am cum sa ii zic altfel – sa spuna merci de fapt) stia de numele meu.
La fel si cu adresa mea de unde postam comentarii sau citeam alte bloguri. Adresa mea, mai vizibila decat este (adica arata clar de unde ma leg), nu cred ca exista. Si fac asta sistematic de 2-3 ani. Serios, numai cineva foarte precar nu se prindea cine sunt si de unde scriu.
Asa ca intreaga lor tevatura din iulie a.c. a fost o comedie proasta. Doi indivizi, unul mai in etate decat celalalt, fac pe miratii si ofuscatii pe un blog imund, in fata unei infime galerii de chibiti (Mewsette, da-ti doua palme pentru comentariile tale de atunci). Vai ce descoperiri au facut ei, vai dar cat de mirati sunt ei, vai, dar cate stie Leo (imi aduc aminte cum se izmenea pe un blog, acum vreo 2 ani: “EU stiu MULTE” – nu stii nimic mon ami!, daca ai stii macar alfabetul nu te-ai conversa cu spamurile).
Cei doi indivizi nu au inteles ca “deconspirarea” numelui meu era doar o regula si deloc ceva de ce sa ma tem. Era, sa zicem, o regula nescrisa la care aderasem si de la care faceam exceptie cand consideram ca cineva merita mai mult decat un comentariu pe vreun glob.
Dar ALS nu a inteles asta, cum nu a inteles multe altele. De la Suciu nu ma astept sa inteleaga ceva, dar ALS parca-parca mai misca – totusi, a invatat ce inseamna “refutare”.
Asadar, prima casuta de pe “lista din iulie” este bifata: numele meu era practic stiut de oricine voia sa il afle si pierdea cinci minute pt. asa ceva. ALS, in lipsa de alt loc unde sa ma deconspire (a incercat la Stefan, a incercat la @bmr, a incercat la Lektor, a incercat la @zum – nu i-a iesit) l-a “hranit” pe Suciu cu aceasta informatie de doi lei.
Concluzie: act ratat in sensul propriu – nu v-ati atins tinta mieilor, si ALS este “maestrul de ceremonii”, iar Suciu un biet executant. Sarmanul, o fi fericit cand “omul de cultura Leo” (expresia asta apartine unei fiinte angelice) ii scrie emailuri si ii “explica” dedesubturile lumii literar-artistice mioritice (despre care, un adevarat scriitor, ca MHS, spune ca “scrie distins imputit”). Sa il intelegem, asadar.
Amuzant, Suciu il descrie pe DCM (pe care de fapt ar tb. sa il slaveasca) exact in cuvintele care i se potrivesc atat de bine:
ranchiuna, rautatea, subiectivismul extrem, incapacitatea de a-si stapini ura.
Asa este, Suciu, asta esti matale. Uita-te in oglinda, mai bine. Tic-toc, tic-toc.
Sa nu indrazniti maestrilor ALS & Suciu sa il scoateti pe “D.M.” de la naftalina, stiu cine a fost in spatele asa-zisului D.M.. Voi spune povestea la timpul ei, adica foarte curand.
Pana atunci, ca sa ma credeti ca am schimbat foaia:
ca tot spunea ALS ca mi-a copiat nu stiu ce de pe blog. Da, asa e, mi-a copiat in mai exact cat l-a lasat Readerul (continutul si comentariile ultimelor 8-10 posturi). Si s-a legat (el, sau cine i-a facut acest serviciu) de la urmatorul IP: 193.230.208.221, folosind un computer care rula “Java Virtual Machine”, computer care apartine unei anume Escada Computers & Software Services SRL, iar persoana de contact pt. aceasta firma sta pe Blvd Lacul Tei (cateva secunde mi-a luat sa aflu informatia asta).
Cu D.M. lucrurile sunt de cateva ori mai interesante, dar aveti putintica rabdare.
…and I’m baaack!:)
Ladies and gents, yours truly is baaack!:) Ca si cum as fi parasit globonia…
Prima perioada de tacere a fost datorita oboselii mele de bloguri si in general – un simplu “burn-out”. Simteam ca nu mai aveam ce spune. Oricum, un grup select de aproximativ 15 si mai selecti s-a format, iar eu intentionez sa pastrez acest grup. Blogul va avea, asadar, de acum incolo, o parte vizibila si una mai putin vizibila.
A doua perioada de tacere a fost generata de evenimente grozavoase si fioroase. Despre ele si influenta lor asupra Cosmosului mai incolo – voi avea cateva posturi lamuritoare.
Aproape toata lumea poate sa posteze, chiar si mieii Alex Leo Serban & Suciu. Comentariile sunt moderate si imi rezerv dreptul de a face ce vreau cu ele. Sa apara public, sa le modific, sa le sterg, sau sa postez IP-ul si chiar si adresa de email. Acest blog este al Elfului, vad ca vreti sa ne jucam de-a identitatile (pasaportul la control), asa ca ganditi-va de doua ori inainte sa comentati ceva si inca o data inainte de a apasa butonul “Submit”.
Toate comentariile acestui post care vor fi gen “ah, vai” si alte ohtaturi umed-ipocrite vor fi sterse. Acest blog nu a fost, nu este si nici nu va fi pentru capre si tapi ontologici (cf. Liiceanu). Vreti blog de pipaieli si masaje reciproce si virtuale, sunt destule in nisa aceasta, nu stati pe aici. Locul asta nu e cu si pentru asa ceva.
Si cum tot sunteti atat de curiosi sa cunoasteti Elful irl, voi incepe sa ma comport cf irl. Irl, daca nu v-ati prins inca, I speak my mind.
Adica: “you want piece of me? come and get it!”. Dar sa nu incepeti cu tipetele mirate si indignarile civilizate cand va veti trezi cu un doberman atarnat de gat.
Altfel, business as usual. Despre ce fac, ce mai citesc, ce mai vad la teveu, barfe-smenuri-susanele, mistouri-multe-mistouri etc. Si, evident, din cand in cand voi dispare, ca sa reapar, ca sa dispar…you get the idea.
Hawg!
Nu fura!
Ochiu’